16 februarie

Maica Marina are 80 de ani. E ca un beţişor cu fes. Bea cafea, vorbeşte engleză, a fost în România acum vreo 10 ani și înainte de călugărie a fost profesoară. Stărețește Lintula - singura mănăstire de maici ortodoxe din Finlanda. Așezământul are 51 ha de pădure, o făbricuță de lumânări și 11 măicuțe finlandeze. Îi dau cutia cu praline de la kandia pe care o cercetează atent. Îmi explică istoria mănăstirii, îmi arată icoana cea mai veche și apoi mă invită în sufragerie. Structural, ansamblul mi se pare excepțional gândit – ”pridvorul” bisericii este de fapt un mare antreu care funcționează ca spațiu de legătură între aripa chiliilor, în dreapta, și aripa salonului/saloanelor de oaspeți, în stânga. Practic, totul este un singur complex închis, vitrat și încălzit. Ordinea este, normal, farmaceutică. 

Maica Gabriela, o maică tânără, dulce ea însăși ca o pralină, îmi servește ceai, prăjituri și zâmbet. Maica stareță ne invitase să mâncăm mâncare de-a adevăratelea, dar eu abia îmi țin stomacul, capul și ochii de rău ce îmi este, așa că rămânem la fursecuri. Vorbim despre ce se vorbește. Afară se vede trecând tractorul care deszăpezește curtea – e arhimandritul nostru! mă lămurește stareța. Ne mai învârtim vreo 15 minute în jurul a fel de fel de întrebări și răspunsuri și când prind momentul trag cu praștia: - dar saună aveți? și imediat mă pregătesc să repar cu o scuză, dacă întrebarea este nepotrivită. Numai că răspunsul mă limpezește – evident că avem, evident, păi se poate fără? Miercurea și sâmbăta este program ”național” (râde). Da, asta aflasem deja, că sauna se face de două ori pe săptămână, peste tot în granițele țării ăsteia depresive.

Deci așa, maicile fac saună, gândesc eu. Deci și monahii de la Valaam ar trebui să facă la fel, zboară gândul meu, și cum azi e miercuri... așa că îl zoresc pe însoțitorul meu să ne întoarcem mai repede la Valamon, nu de alta, dar dacă monahii au și ei bunul obicei de a face saună cu the guests of the monastery?!... Suspectez ca gândul păcătos e din cauza temperaturii. Doamne, ce face febra din om.

Pessonen îmi propune dimineață să nu țin cursul de la 14,00 dacă de atâta stare de rău nu mai știu nici cum mă cheamă! (”la nume, m-ar putea ajuta el, dar la restul?” - încearcă el o glumă) Dacă nu pot, nu pot, studenții vor înțelege. Mă cară totuși prin toate birourile și mă prezintă la diverși blonzi spălăciți care îmi pun în brațe cărți, mă întreabă câte în lună și se minunează că mișc. Am numai 38,1 și îmi tremură stomacul de atâtea hapuri câte am luat.

La 14,15h în sala de curs, parcă e sală de conferință la ONU, intră 150 de studenți vii. Jumătate din ei sunt fete, un băiat este ortodox, majoritatea luterani, vreo câțiva agnostici. Pupitrul de comandă e pregătit - mi-au conectat flăcăii de la tehnic toate mașinăriile de proiecție, sonorizare, animație, filme, mă uit să văd dacă nu mi-au pus și mie un ștecher în fund. Nu m-aș fi supărat. Poate funcționam mai bine. Îi dau drumul: trei propoziții în finlandeză, de prezentare, că așa știu că dă bine la protocol, după care 1h45min și 30 de slide-uri cu comentarii despre ortodoxia ca religie, religie vs credință, arborele creștinătății, dimensiunile orizontală și verticală ale bisericii, definiția mănăstirii, începătorii monahismului, tipologia actuală în spațiul românesc, etc, etc, și închei cu selecția de filmulețe Putna, Voroneț și Sucevița. La sfârșit au aplaudat. Pessonen s-a crucit - înviasem pentru două ore.

Image

Noul Varlaam

Este la vreo 15-20 km de Lintula. Complexul este relativ întins, așezat pe o presqueîlot presărat cu pini și mesteceni. Eu sunt cazată în pavilionul vechilor chilii de lângă bisericuța veche. Biserica nouă are un pregnant iz rusesc. Peisajul este alb peste tot și zăpada scârțîie dușmănos sub tocuri. Mi se spune că sauna este deschisă. Îmi iau prosopul și ies, clătinându-mă, în negura timpurie a serii – nu e nici 5 și e deja întuneric. Într-o umbră de pin văd luna. Spre recepție și la trapeză se aud voci – sunt turiști sosiți odată cu noi pentru nu știu ce seminar științific. Valamon este un centru turistic puternic. Atât de puternic încât cei cinci călugări au rămas doar o componentă măruntă într-o imensă întreprindere monastică cu eficiență economică sporită. Ei zic că vara au peste 25.000 de turiști. Sauna este precedată de un living cu pardoseala încălzită, ca peste tot în țara asta. În sălița mică, tapetată cu lemn, nu e nimeni. Numai eu și cele 78 de grade care ies din rocile vulcanice (granit roșu de Rapakiwi, mi-am amintit brusc structurile geologice specifice ale Scandinaviei). Stau cu fundul pe patul de mijloc și gândesc la ce gândește un călugăr când stă aici, la nici 4 minute de cercul polar (adică, mă rog, la nici 4 grade). 4 grade latitudine, nu temperatură!

Mănăstirea asta mi-a stricat tipologia. Nu îmi „iese” chestia cu izolarea, nici chestia cu amestecul de activități laice și monahale, nici de ce mi-e mie așa de rău, nici nimic. Mâine ar trebui să mă duc la Joensuu la universitate să vorbesc despre mănăstirile noastre și despre Sf. Paisie Velicicovschi și Sf. Petru Movilă unor studenți al căror prof s-a convertit la ortodoxie acum vreo 15 ani și este traducătorul lui Eliade în finlandeză. Dar la cât sunt de bolnavă nu pot sta nici la vecernie, plus că nu știu de ce întârzie atât începerea slujbei – ba nu găsesc cărțile, ba nu cad de acord asupra textului, ba se foiesc. Am să îi spun profului mâine că sunt „marcată” major de țara lui și nu pot să leg prea multe cuvinte.

Nu m-aș putea călugări într-un asemenea loc. Este frig, pustiu plin de curioși, influență rusească cam prea multă și pe deasupra sauna se face diferențiat, pe sexe.