Franța

13,30h – am gustul straniu al unei plecări parcă definitive

14,20 – pun piciorul pe scara avionului, 17,40 pun piciorul pe Franța. Charles de Gaulle este incredibil, dar am resurse de uimire.

19,30 – Yves Palau este o gazdă perfectă: aperitiv - vin de Charantes. Entrée - salată de pește și andive + vin alb; plat principal – blanquette de veau (vițel cu sos alb și orez) și vin roșu (acru) (de fapt era sec, dar așa am scris atunci, ha-ha!!!), desert: tartă normande și champagne. În living - tisane de fruits (ceai de fructe). Mmm....regal...

22,50 – Creteil nr. 48. Rue de Meches. Despachetez parțial și mă culc frântă. Cum încap în 18 ore de viață 2500 de km, 1000 de stări și patru feluri de vin franțuzesc?

22.04.1998

a.m. – program normal, într-o clădire normală, într-un oraș normal, într-o țară normală. De aceea spun, tot la fiecare doi pași, Doamne-Dumnezeule!! Nu pot să spun că m-am obișnuit. Te obișnuiești cu ceva ce nu îți este propriu. Eu aici, însă, sunt eu. Simt locul fiecărui gest pe care trebuie să îl fac, intuiesc situații și rezolvări, am un firesc de ”acasă”. 

p.m. – încerc o recunoaștere a adreselor la care trebuie să fiu mîine, deși nu e cazul. Azi am ajuns la Institut de l’Administration Publique direct și la timp, fără să întreb nici o iotă pe nimeni.

Scena zilei :

Sunt lângă sediul DATAR (Delegation pour Amenagement du Territoire) și sediul Marinei (în renovare), iau un RER, mai scot câteva Doamne-Dumnezeule și ajung la Pont Alexandre III, prind un embouteillage pe viu, văd Micul Palais, Univeristé Paris IV, și, și, și... Domul Invalizilor, cu cupola aurită, esplanada, trec bulevardul, când deodată, hop, mă văd reflectată într-o vitrină. Zâmbesc. Sunt eu cu mine la Paris! Vitrina magazinului îmi atrage atenția. Deși nu sunt fan cumpărături,  prețurile par accesibile. Pe geam scrie mare și lăbărțat ”robe, jupe ou  pantalon 10 Francs”. Înăuntru văd îmbrăcăminte pusă ordonat pe umerașe. Intru, o salut pe doamna din magazin și încep să răsfoiesc obiectele atârnate impecabil în țiplă. Găsesc două fuste care îmi plac și o bluză superbă. Decid să le iau fără probă, cum faci cu o carte despre care simți că e bună doar văzându-i coperta. Doamna mă privește stupefiată și îngrijorată. Eu, decisă să nu se vadă că vin din Est, o rog cu cel mai natural aer să îmi spună cât fac toate. Îmi răspunde că nu mi le poate vinde. – De ce? întreb eu, crispându-mă un pic și  lansând, în gând, o tiradă că doar plătesc nu mănânc lebede și sunt gata să fac dovada faptului că a avea accent din Est ca mine nu are nicio relevanță că poate sunt mai bună decât 100 de occcidentali la un loc și nu pot fi ei atât de naționaliști franțujii aștia nesuferiți și zaharisiți care vor să vândă orice inclusiv comunism învelit în socialism și o fac acum pe aristocrații, după ce noi i-am iubit și i-am considerat frațiișisurorile noastre...în timp ce turui eu în gând, aud vocea doamnei: – On ne vends jamais les vêtements de nos clients, c’est un nettoyage à sec!.

Am avut impresia că aud vitrinele imense crăpându-se, dar de ieșit cred că am ieșit totuși pe ușă.

Azi nimeni nu muncește. Eu totuși mă scol devreme și mă duc la cimitir. Montparnasse. Traseul: Jean Paul Sartre (de nu mi s-ar face Greața), Simone de Beauvoir, Baudelaire, Tristan Tzara, Samuel Beckett (singur, fără Godot), Eugene Ionescu, Brâncuși și, cu greu, Cioran. Oare o fi vreun semn că am ales mai mult existențialiști și absurzi? Orașul de deasupra este mișto tare. Arhitectură funerară barocă și roccoco, marmură neagră și granit, și verdeațăă... și o ordineeee... Doi gropari cu pagere la brâu sporovăiesc pe marginea unui monument proaspăt. Mă uit la ei și îmi imaginez că stăm toți pe o coajă de sticlă. Se vede orașul de sub noi. E plin de oameni. Tălpile mele calcă pe ale celor care merg cu capul în jos. Sau eu sunt cu capul în jos? Care este lumea adevărată? Cea pe care pun mâna sau cea pe care nu o văd? Mă duc și la Père Lachaise să văd dacă e la fel. Da. Și ”marii” dorm undeva. Colombariumul însă mi se pare straniu. Cum să te pui, dom’le, pe foc, și apoi în urnă și în zid? 

...